"Curtea Domneasca" grupeaza monumente din secolele XV-XVIII. Prima casă domnească, împrejmuită cu un zid de incintă din piatră, cu turnuri patrulatere, datează din vremea domniei lui Mircea cel Bătrân. Sub Vlad Ţepeş (1456-1462) Curtea Domnească a dobândit noi construcţii printre care şi Turnul Chindiei.
     După domnia lui Radu de la Afumaţi, în timpul lui Petru Cercel au avut loc ample lucrări de construcţie vechiului palat i se adaugă unul nou, înconjurat de grădini, cu fântâni alimentate cu apă adusa din apropierea Targovistei prin conducta din lemn de pin.
     Au loc lucrari de reconstructie în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, care au durat 7 ani. Cele doua case domneşti au fost transformate într-un palat în "stil brâncovenesc".
     În 1737, în timpul luptelor turco- austriece, Curtea Domnească este arsă. Numai Biserica Domnească a mai fost reparată.
     Turnul Chindiei, în forma de astăzi este rezultatul "restaurării" executate în anii 1847-1851.
     În anii 1907-1910, N. Ghica-Budeşti, a restaurat biserica domnească, pentru ca apoi să degajeze beciurile vechii case, a bisericii paraclis, a băii domneşti.
     Complexul Muzeal "Curtea Domnească" cuprinde monumente de arhitectură medievală ce formează ansamblul Curţii domneşti, dintre care unele adăpostesc expoziţii:
     - În turnul Chindiei: "Dracula. Legendă şi adevăr istoric"
     - În biserica domnească: "Colecţia de artă brâncoveneascâ"
     - În beciurile casei domneşti din sec al-XVI-lea - "Din istoria Curţii domneşti", "Lapidarul"
     - În biserica "Sf. Vineri" - "Colecţia de icoane".

Turnul Chindiei
     Încă de la intrare, vizitatorul se simte copleşit de silueta zveltă şi elegantă a Turnului Chindiei, unic şi măreţ în capătul aleii pietruite.
     Funcţiile turnului au evoluat: turn-clopotniţă în secolele XIV-XV; turn de stajă şi apărare în secolele XV-XVI; turn ceasornic în secolul al XVII-lea; 1853 - foişor de foc.
     Vizitatorul urcă 122 de trepte pentru a se bucura de încântătoare privelişte a oraşului şi împrejurimilor ce i se oferă de la înălţimea celor 27m ai terasei turnului, va zăbovi la etajele al doilea şi al treilea pentru odihnă, timp în care se poate familiariza cu personalitatea domnului Vlad Ţepeş, prezentă în fotoexpoziţia intitulată "Vlad-Ţepeş- Dracula. Legendă şi adevăr istoric".

Biserica Domnească Mare
     Ctitoria lui Petru Cercel se încadrează în tipul de plan cruce greacă (ca şi biserica din Curtea de Argeş şi Mitropolia Târgovişte) care au servit ca model.
     Pridvorul este mărginit pe 3 laturi de 12 stâlpi de zidărie.
     Pronaosul prezintă o boltă semicilindrică mică, dispusă central, în axul intrării, iar de o parte si de alta, cele 2 turle mici. Acest compartiment, a adăpostit mormintele familiei Matei Basarab, Bălaşa (soţia lui Constantin Şerban).
     Naosul, de formă pătrată, este acoperit de 4 bolţi în leagăn, sprijinite pe 4 stălpi de zidărie dispuşi simetric, bolţi care susţin turla mare. Spaţiile aflate între braţele egale ale crucii marcate de stâlpi sunt acoperite cu cupole.
     Absida altarului este încăpătoare şi flancată de alte 2 mai mici, acoperite cu bolţi semicilindrice.
     Pe latura de vest a naosului se afla un balcon susţinut de o boltă descărcată pe 2 stâlpi şi o colonetă din piatră.
     În stânga intrării se remarcă portretele voievodale:
          – Neagoe Basarab, Matei Basarab
          – în vestul pronaosului: Petru Cercel şi Constantin Brâncoveanu
          – în dreapta intrării: Mihai Viteazu, Radu Şerban, Constantin Şerban, Şerban Cantacuzino şi Radu Mihnea.
     Dintre piesele de mare valoare artistică care mobilează biserica se remarcă iconostasul brâcovenesc realizat în lemn, sculptate şi poleite cu aur, având pe registrul de deasupra uşii împărăteşti stema Tării Romăneşti, iar pe bagheta superioară, anul realizării încrustat cu cifre chirilice şi arabe: 1693.

Biserica Sfînta Vineri
     Este ctitoria lui Vlad Călugărul şi a soţiei sale Smaranda.
     Are planul trilobat de formă alungită, compus din pridvor, pronaos, naos şi altar. Pridvorul prezintă analogii cu pridvorul bisericii domneşti de sus, pronaosul având şi rol de gropnită pentru "coniţa Stanca" nepoata lui Constantin Brâncoveanu.
     Casa zisă a doamnei Bălaşa, cu inscripţia ce o datează la 1650 se datoreşte transformărilor făcute de N.Brătescu la 1852, prilej cu care s-au adus pisania de piatră a jupânului Manea Clucer, pisania încastrată pe fatada sudică a casei numită "a Bălaşei" şi piatra de mormînt a acesteia, considerând că în acest fel îi va creşte importanţa.
     Această construcţie este tratată arhitectural ca nişte adevărate chilii mănăstireşti, cele 4 încăperi dispuse în şir, cu bolţi şi pardosite cu cărămizi, armonios concepute, dar modeste şi care emană simplitate.

2. MUZEUL DE ISTORIE

    Program: Luni - închis
                     Marţi - Duminică: 9.00 - 17.00
    Preţ: - întreg - 2 lei
             - redus - 1 leu
     Actualul muzeu de istorie a fost deschis în luna septembrie 1986 în clădirea fostului "Palat de Justiţie".
     Acum aici se află expoziţia de bază a muzeului, cu exponate din epoca paleolitică până în 1918.
     Există aici dovezi materiale şi spirituale ale existenţei populaţiei geto-dacice, ceramică şi figurine neolitice, tezaurul de monede de argint thassiene şi macedonene din secolele II şi I îHr. de la Căprioru, tezaurul de monede dacice de la Adânca, obiecte de podoabă. Sunt evidenţiate apariţia şi formarea statelor feudale romăneşti, se realizează o scurtă incursiune în formarea statului feudal Ţara Românească şi se continuă cu alegerea Târgoviştei drept reşedinţă voivodală, de către Mircea cel Bătrîn.
     Spaţiul rezervat domnitorilor Neagoe Basarab, Petru Cercel, Mihai Viteazu, Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu, este ilustrat de obiecte de artă decorativă, frescă brâncovenească, carte veche, ornamente tipografice, xilogravuri, lapidariu provenit de la Palatul Potlogi, care demonstrază efortul depus de către voievozi pentru dezvoltarea culturii medievale.
     O sală este rezervată revoluţiei condusă de Tudor Vladimirescu, unde se găsesc documente, arme, uniforme, artă plastică.
     Există o secţiune despre unirea Ţărilor Române sub Alexandru Ioan Cuza, care oferă documente şi obiecte personale ale domnitorului.
     Este reprezentat şi războiul de independenţă prin documente originale, prin arme, costume militare, însemne heraldice.
     Pe lângă alte marturii istorice există şi harta României întregite.
     Holul muzeului şi sala mare de la parter găzduiesc expoziţii temporare prilejuite de sărbătorirea unor momente însemnate din istoria oraşului Târgovişte, expoziţii de artă fotografica.

3. MUZEUL TIPARULUI ŞI AL CĂRŢII ROMĂNEŞTI VECHI

Aparţine Complexului Naţional "Curtea Domnească"
Str. Justiţiei, Nr. 9

     Program: Luni - închis
                      Marţi - Duminică - 9.00 - 17.00
     Preţ: - întreg - 2 lei
               - redus - 1 leu
     A fost inaugurat la 11 mai 1967 într-o clădire construită în a doua jumătate a secolului al-XIX-lea în stil neoromânesc, după planurile arhitectului Ion Mincu, pe beciuri cantacuzine de secol XVII.
     Muzeul adăposteşte mărturii ale civilizaţiei unui popor exprimate printr-unul dintre cele mai profitabile în timp meşteşuguri- tiparul.
     Începând cu apariţia scrisului şi continuând cu inventarea tiparului cu litere mobile de către Guteberg şi răspândirea lui în europa, muzeul prezintă dovezi ale trudei meşterilor tipografi şi miniaturişti, care au început la Târgovişte: macarie, Dimitrie Liubavici, Oprea Logofătul, Coresi, Antim Ivireanu, Mitrofan Gregoraş, Meletie Macedoneanu, etc.
     Momentul apariţiei tiparului în Ţara Românească este în tiparul voievodului Radu cel mare, cu sprijinul lui Macarie, tipăreşte la Mânăstirea Dealu primele cărţi religioase, în limba slavonă: Liturghier(1508), Octoih(1510), Evanghelier(1512).
     Există în muzeu dovezi de a tipări la Târgovişte şi Braşov în limba slavonă, Dimitrie Liubavici (Apostol 1547), o ediţie şi pentru Moldova, oprea logofătul şi Coresi care tipăresc în limba slavonă (Octoih slavonesc-1557, Triod penticostar-1558), dar şi în limba română (Intrebare creştinească, Braşov-1559).
     Târgoviştea se înscrie ca prim centru naţional şi al patrulea cu literă chirilică după Cetinje, Veneţia şi Cracovia, precum şi ca oaşul natal al lui Coresi, cel ce a tipărit prima carte în limba romănă.
     Prima sală oferă vizitatorului imagini ale istoriei scrisului şi materialelor de scris (inscripţii dacice scrijelite pe ceramică, morile de hârtie), o hartă a centrelor tipografice de pe teritoriul tării, o alta a Europei cuprinzând oraşele care au găzduit tiparniţe, doua machete de prese tipografice din secolele XVII si XVIII.
     O vitrină cuprinde o placă de xilogravură şi vignete de metal pentru ornamentarea paginilor de carte.
     În prima cameră din stânga sunt prezentate facsimilele manuscriselor româneşti şi ale tipăriturilor apărute în secolul al-XVI-lea.
     În vitrina centrală se găsesc replicile rarelor exemplare ale tipăriturilor macariene şi vechi călimări de brâu şi inele sigilare.
     În a doua cameră întâlnim tipăriturile româneşti din secolul al-XVII-lea. În vitrine, pot fi văzute în original: Evanghelia învăţătoare (Govora-1642), Cazania lui Varlaam (Iaşi-1643), Noul Testament de la Bălgrad (Alba Iulia-1643), Indreptarea legii (Târgovişte-1652), Biblia de la Bucureşti-1688, etc.
     În cea de-a treia sală sunt expuse tipăriturile lui Antim Ivireanu în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, primele tipărituri cu caracter didactic din seolul al-XVIII-lea, grupate pe domenii.
     În ultima sală se află în original cărţile tipărite în prima jumătate a secolului al-XIX-lea şi primele periodice româneşti: Curierul românesc (Bucureşti-1829), Albina românească (Iaşi-1829), Gazeta de Transilvania (Braşov-1838) împreună cu suplimentele lor literare.

     A fost inaugurat la 30 decembrie 1968 şi este adăpostit în casa scriitorului I.Al.Brătescu Voineşti, unde acesta a creat cea mai mare parte a operei sale.
      Muzeul cuprinde 3 sectiuni:
1. relevă rolul Târgoviştei de prim centru cultural al ţării
2. prezintă poeţii redeşteptării naţionale, născuţi în Târgovişte
3. cuprinde scriitorii aduşi de viaţă pentru o clipă sau o eternitate în acest oraş.
      Ultimele două săli sunt dedicate vieţii şi operei lui I.Al. Brătescu Voineşti. Cu ajutorul familiei s-a remobilat cabinetul de lucru al scriitorului.
      În bibliotecă găsim numeroase cărţi de filozofie, ştiinţă şi literatură, multe cu autografe sau conţinând însemnările sale de lector. Există şi un violoncel, ceea ce aminteşte de pasiunile sale extraliterare, câteva fotografi ale părinţilor, soţiei şi prietenilor, alături de bustul de bronz.
      Muzeul scriitorilor târgovişteni prezintă vizitatorului, ediţii princeps, corespondenţă, mobilier de epocă, obiecte cu caracter memorial, artă plastică, fotografii care vin să ilustreze în mod fericit, talentul scriitoricesc, frământările oamenilor de cultură de pe aceste meleaguri.

     Inaugurată ca expoziţie la 12 aprilie 1970, casa aminteşte vizitatorului de clipele petrecute de cel care s-a legat prin pânzele sale de Târgovişte.
     Influenţat de Nicolae Grigorescu, Gheorghe Petraşcu se desprinde de aceasta şi îşi creează un stil original, realizat în modalitatea de a expune pe pânză o pastă consistentă plină de strălucire.
     Motivele sale preferate, peisajele, casele, interioarele de atelier, naturile moarte, portretele, sunt transpuse pe pânză la Târgovişte: "Intrarea la Curtea domnească din Târgovişte", "Casa după ploaie", "Vedere la Târgovişte", "Căldăruşa cu cârciumărese","Portret de băiat", "Casă la Veneţia" şi o parte din grafica expusă la etajul casei sunt numai câteva dintre lucrările pictorului târgoviştean prin adopţie care, descoperă la Târgovişte lumina şi culorile, lumina clădirilor vechi, noile experinţe şi frământările sale.
     Muzeul expune şi obiecte cu caracter memorial, fotografii, scrisori, peneluri, şevaletul, obiecte pesonale care vin să facă legătura dintre sufletul vizitatorului si frământările artistice ale pictorului.

     Astăzi colecţia "Vasile Bledea" este adăpostită în casa Angela Georgescu, o locuinţă veche, cu pridvor închis cu geamlâc aşezat deasupra pivniţei, monument de arhitectură românească de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, casa care a fost restaurată în anul 2000.
     Colecţia conţine o mică parte din lucrările de sculptură monumentală, pictură sau desen legate de cetatea Basarabilor.
     Ca pictor, Vasile Blendea dă dovadă de o intensă sensibilitate şi rafinament artistic, făcând din dragostea sa pentru natură un adevărat ideal: "Clopotniţa de la Curtea Domnească", "Târgovişte sub zăpadă", "Biserica Sf. Ionica", "Intrarea la Curtea Domnească".
     Artist complet, dar şi variat, restaurator de pictură şi nu în ultimul rând profesor de desen la mai multe scoli din Târgovişte, este tot ceea ce oferă această personalitate marcantă a artei româneşti vizitatorului, în această expoziţie permanentă.

     Deschiderea oficială a Muzeului Regional din Târgovişte a avut loc la data de 30 ianuarie 1944 şi cuprindea pe lângă lapidariu, rezultat în urma demolării clădirii-depozit de la Mitropolie şi alte obiecte provenite din donaţii, stampe, tablouri, carte veche, documente, fotografii, reprezentănd Curtea domnească şi Turnul Chindiei.
     Această colecţie-lapidariu, reprezentând elemente de arhitectură şi pietre de mormănt recuperate de la vechea Mitropolie, demolată în 1888, bazele de cruci de la 8 turle datând din secolele XVI şi XVII, lespedea de marnă care a acoperit mormântul patriarhului Dionisie al Constantinopolului mort în 1696 la Târgovişte, este şi astăzi expoziţia- lapidariu din curtea interioară a muzeului.
     În anul 1972 această secţie a Muzeului judeţean din Târgovişte a fost reorganizată ca Muzeu de arheologie, ca mai apoi să adăpostească expoziţii temporare, iar din decembrie 1993 această clădire ia numele de "Galeriile Stelea".

     A fost inaugurat la 7 iulie 2000 în fosta casă a coconilor ridicată de Constantin Brâncoveanu pentru fii săi.
     Clădirea în stil neoclasic a fost refăcută în secolul al XIX-lea.
     Expoziţia începe din 1821, moment în care Tudor Vladimirescu pune bazele primului serviciu de ordine publică, alcătuit din gărzile pandurilor, continuă cu fondarea în 1848 a "Gărzii Municipale".
     Există documente de legislaţie purtând semnături ale domitorilor, uniforme, însemne de grad, cărţi, publicaţii, periodice, albume, drapele, lucrări de artă cu tematică adecvată, arme de foc si albe.

     Ceea ce numim astăzi Ansamblul arhitectural al Mânăstirii Stelea, reprezintă o zonă cu profunde implicaţii în evoluţia urbanistică a oraşului medieval, cu construcţii ridicate pe parcursul mai multor veacuri, ultima, considerată cronologic, fiind ctitorie a lui Vasile Lupu-1645.
     Mărginit de Calea Domnească şi la aproximatriv 200m N de Mitropolie, el îşi justifică denumirea de "Ansamblu arhitectural prin însăşi componentele sale: o biserică din secolul al XIV-lea şi una din secolul al XV-lea; turnul clopotniţă, mânăstirea cu biserica din veacul al XVII-lea ridicată de Vasile Lupu, domnul Moldovei.

     Neagoe Basarab a început să facă această sfântă şi mare Mitropolie, în stilul Sfintei Sofia. La "Curtea de Argeş să fie mânăstire şi arhimăndrie, iar la Târgovişte să fie mitropolie stătătoare".
     Alături de biserică se afla "locuinţa mitropolitului" care era foarte mare şi cu trei curţi.
     Important centru cultural şi tipografic, aici au funcţionat atelierele de pictură, o tipografie, Centrul Academic, şcoli. Mitropolia s-a numărat printre puţinele ansambluri arhitecturale din Târgovişte, înconjurat cu ziduri care îi dădeau un caracter distinct şi-l individualizau.
     Terminată în 1933, biserica a fost pictată de Dimitrei Belizarie iar sculptura iconostasului a fost realizată de Pandele Theodorescu.
     După amplele lucrări de restaurare a bisericii Mitropoliei, arhiepiscopul Târgoviştei nu poate lăsa lucrarea realizată doar pe jumătate; iar lucrările vor continua.

     Construcţia aparţine sfârşitul secolului XVI şi începutul secolului următor.Biserica a suferit transformări neesenţiale.
     Biserica este de dimensiuni modeste, caracterizată prin dimensiuni modeste, modificat şi extins, pronaos, naos şi altar.
     Exteriorul este împărţit de un brâu în 2 registre, partea superioară fiind împodobită de panouri şi medalioane pictate probabil de Pană Hagi Avram(1885).
     Pictura a fost realizată de P.A.Piskariov şi de fiica sa Ana (1932).

     Realizată în plan trilobat, biserica a fost compusă iniţial din pronaos, naos şi altar, căruia i s-a adăugat în 1800 un pridvor.
     Pronaosul adăugit, boltit cu o calotă semicirculară, este continuat cu naod pe care s-a supraânălţat o calotă, tamburul unei turle.
     Absida altarului este semicirculară la interior şi poligonală la estrerior. Decoraţia exterioară păstrată numai în parte, este împărţită în două registre egale, de către un brâu prifilat, cel inferior păstrând arcurile originale.
     Pictura bisericii aparţine lui Pană Hagi Avram.

     A fost construită în 1705, refăcută mai apoi de Răducanu Dudău.
     Palatul individual a fost dreptunghiular, compus din pridvor, naos şi absida altarului. Pronaosul era boltit prin 2 calote susţinute de arce pe console care susţineau 2 turle mici. Naosul de formă pătrată, nu mai păstrază boltirea iniţială, care susţine o cupolă suprainălţată. Altarul este poligonal la exterior şi circular la interior.
     Pictura bisericii datează din 1925 de meşterul Pavel Ionescu. Monumentul mai păstrează la exterior medalioane de pictură realizate în secolul al-XIX-lea.
     Arhitectura monumentului, mica expoziţie amenajată în biserică cuprinde icoane, cărţi, obiecte de cult, a fost fondată în 1849.

     Realizată în 1527 de Manea Pusanu, mare vornic al cancelariei domneşti în timpul lui Radu de la Afumaţi.
     Se fac transformări importante în 1653 de Matei Basarab şi soţia sa Elena.
     Pictura a fost realizată în 1813.
     Dintre vechile icoane împărăteşti din pridvor se distinge cea care înfăţişează pe Arhanghelul Mihail, redat în tonalităţi calde, cu degradări fine, icoana ce aminteşte de pictura veneto-cretană dar execuţia este realizată de tradiţia locală.
     Demne de remarcat sunt şi icoana Sf. Haralambie, realizată de Nicolae şi Bănică, zugravi din Săteni, candela de argint făcută din iniţiativa domnului Filip Dumitru, cărţi vechi cu interesante însemnări despre istoria oraşului Târgovişte.

     Biserica este menţionată în documente în 1615.
     A fost refăcută în 1767 de Bădica Logofătul, pictura a fost realizată în 1849 de Avram, Sache şi Pârvu, zugravi din Târgovişte.
     De remarcat sunt arhitectura monumentului, pietrele de mormânt, realizate cu chenar şi decor floral, icoanele din 1820 realizate de "Nicolae şi Bănică zugravi ot Săteni", cărţi religioase din secolele XVII-XIX cu interesante însemnări.

     Biserica a fost construită de Neagoe Basarab în anul 1517.
     Astăzi se mai păstrează puţine elemente arhitecturale în pronaos şi altar, pridvorul şi absidele pronaosului fiind adăugate în 1862. Pictura a fost actualizată în 1862.

     Ctitorită de Dragomir din Plăviceni în 1638-1640.
     A fost refăcută între 1757 şi 1863, din iniţiativa boierilor Creţulescu.
     Edificiul prezintă o particularitate aparte printre monumentele de arhitectură ecleziastică prin faptul că foloseşte multe elemente de arhitectură gotică,preluate de la vechea biserică catolică din apropiere (portal, ancadramente).
     Pictura a fost executată în anul 1863 într-o manieră academistă, unde se disting portretele ctitoriilor din familia Creţulescu.

     Construită de Matei Basarab şi soţia sa Elina, biserica este în formă de navă şi este compusă din pronaos, naos şi altar şi ocupă un loc important în istoria arhitecturii munteneşti.
     Contraforţii, ancadramentele uşii şi ferestrelor, bazele stelare ale turlelor, sunt inspirate de meşteri moldoveni, toate însă integrate complexului muntenesc.
     Pictura a fost realizată de Matei Basarab dar noii ctitori au zugrăvit-o de altcineva.
     În interior există picturi ale domnului Matei Basarab şi doamna Elina, familia Frumuşica, interesantă imagine de epocă.

     Monumentul a fost "zidit din temelie.....din porunca şi cu cheltuiala" lui Dumitru Buzinca în anul 1639".
     Potrivit tradiţiei, prima pictură a bisericii a fost realizată de echipa de zugravi ce a pictat în 1698 Biserica Domnească, echipa condusă de Constantin Zugravul.
     De remarcat sunt arhitectura monumentului, icoanele din 1817,1865, realizate de meşterii locali care evidenţiază forţa şcolii de pictură din secolul trecut de la Târgoviţte, piatra de mormînt din 1654.

     Construită în locul unei biserici de lemn în 1842, a fost refăcută în 1864-1865 la acoperiş şi zugrăveală
     Pictura a fost realizată în 1865.
     Monumentul funerar cu îngeri este realizat la mijlocul secolului XX.

     Biserica a fost construită la sfârşitul secolului al XVII-lea de membrii familiei Greceanu. Ruinată la sfârşitul secolului XX, biserica a fost restaurată în 1972.
     Planul bisericii este de formă dreptunghiulară şi cuprinde naosul şi absida altarului. În momentul reparaţiilor i s-a adăugat un pridvor, susţinut de stâlpi circulari din cărămidă.
     Pictura a fost realizată iniţial de Ioan şi Constantin Zugravul, pictorul epocii brâncoveneşti.

     Biserica a fost sfinţită în 1654 de Udrişte Năsturel.
     Planul bisericii Târgului se înscrie în mod novator pe cel al mânăstirii Dealu. Naosul este trilobat, rezolvat structural în maniera monumentelor de tip Cozia. Pronaosul este separat de naos prin trei arcade pe 2 stâlpi, este acoperit cu două calote şi 2 turle mici fiind cel mai vechi sistem de acoperire cunoscut de acest tip. Pridvorul este prevăzut cu o boltă în semicilindru, susţinută de 8 arce sprijinite pe stâlpi de zid octogonali.
     Decoraţia exterioară este sgrafitată şi apoi zugrăvită pe tencuială, în benzi bicolore, roşii şi albe, modalitate prezentă şi la palatul domnesc restaurat de Matei Basarab.
     Ctitoria conservă pietrele de mormânt ale lui oprea şi Paraschiv, fii lui Radu căpitanul, ispravnicul lăcaşului, prima fiind încastrată în zidul de sud al edificiului.

     Lăcaşul s-a aflat până de curând în plin proces de restaurare. Edificat peste o biserică de lemn de la sfârşitul secolului al XIV-lea, se poate afirma că partea de răsărit a fost realizată în secolul al XVI-lea, completată spre V cu turnul-clopotniţă.
     Planul construcţiei este un dreptunghi alungit cu absida poligonală şi turn clopotniţă pe pronaos. În secolul al XVIII-lea, zidul despărţitor dintre naos şi pronaos a fost mutat spre V, pentru lărgirea naosului. Ferestrele bifore, bolta semicilindrică transversală de sub turn, decoraţia faţadei vestice cu şase firide terminate în arc frânt şi cele opt contraforturi ce sprijineau zidurile, aparţin unei etape de construcţie din secolul al XVII-lea, atestată şi de pisania dispărută.

     Mitropolitul Theodosie a construit o primă biserică de lemn, refăcută de fraţii Badea şi Iordache Văcărescu în august 1768.
     A fost refăcută în 1938 când i s-a dărâmat turla.
     Planul dreptunghiular, sub formă de navă este de proporţii modeste şi cuprinde pronaos, naos şi altar. La exterior un brâu de cărămidă împarte faţadele în 2 registre relativ egale.
     Pictura bisericii a fost realizată în 1768 - o frescă de calitate.

     Str. Calea Câmpulung nr.64
     Biserica a fost construită în 1833 de către mahalagii din Târgul de Afară si refăcută în 1870, 1936, 1983.
     Pictura a fost realizată în 1983 şi este ca "un ou încondeiat".

     Compexul arhitectonic de la Dealu este compus din:
     - biserica mânăstirii
     - turnul clopotniţă
     - paraclisul
     - corpul chiliilor cu logia
     La 17 noiembrie 1431, voievodul Alexandru Aldea dăruia satelor Alexeni şi Răzvad, pentru pomenirea tatălui său, "mânăstirea de la Dealu".
     În locul vechii biserici, Radu cel Mare a început să zidească mânăstirea şi a fost sfinţită în 1501.
     Biserica a suferit jafuri şi distrugeri din partea armatei lui Gabriel Bathory şi a trupelor habsburgice.
     Reparaţii noi a iniţiat Dionisie Lupu în 1801.
     Biserica mânăstirii a fost zugrăvită din iniţiativa lui Neagoe Basarab, cu "văpsele şi cu aur".
     Planul bisericii este trilobat şi este compus din pronaos, naos şi absida altarului, meşterii reuşind soluţii interesante şi novatoare faţă de tipul iniţial. Pronaosul este împărţit în 2 travei inegale, care nu se găsesc în structura altor biserici; acestea susţin cele 2 turle mici.
     Naosul are iconostasul din lemn de păr sălbatic din 1956.
     Decoraţia bisericii este împărţită în 2 registre de către un brâu orizontal, împodobite cu arcade oarbe. Această decoraţie se întâlneşte pe peretele de V ce încadrează intrarea, pisania şi cele 7 rozete traforate, prezente în registrul superior.
     Turlele pronaosului şi cea a naosului sunt bogat împodobite cu motive sculptate, ce conturează un detaliu de decoraţie, care a primit numele de "motivul Dealu". Meşterii au folosit o nouă concepţie decorativă, ce a influenţat puternic arhitectura monumentelor construite ulterior.
     Mânăstirea Dealu a fost puternic centru de răspândire a culturii prin cărţi scrise de călugării caligrafi. La Mânăstirea Dealu a fost instalată cea dintâi tiparniţă din Ţările Române.
     În expoziţia aflată într-o sală de pe latura de V a chiliilor se remarcă, printre alte piese, crucifixul din lemn de chiparos, sculptat şi ferecat în argint, donat de Matei Basarab, precum şi icoane pe lemn datând din secolul al XVII-lea.
     Pronaosul adăposteşte mormintele voievozilor de la Târgovişte: Vladislav al II-lea, Radu cel Mare, Vlad cel Tânăr, Vlad Înecatul, Pătraşcu cel Bun, Radu Bădica precum şi mormântul capului domnitorului Mihai Viteazu.
     Mânăstirea Dealu a fost loc de pelerinaj, unde poporul român venit să se regăsească şi să preia din energiile înaintaşilor în momente de restrişte şi mai mari încercări, a reuşit să găsească mai uşor calea spre înfăptuirea României Mari.
     Clădirile mânăstirii au găzduit şcoala divizionară de ofiţeri, Şcoala Copiilor de trupă, Liceul Militar "Nicolae Filipescu".