PLAN STRATEGIC DE CERCETARE DEZVOLTARE

2014-2020

Cuprins:

1 Introducere
2 Misiunea institutului
3 Domenii strategice majore
4 Direcţii şi obiective de cercetare
  4.1 Tehnologiile societăţii informaţionale
  4.2 Energie
  4.3 Mediu
  4.4 Agricultură, securitate şi siguranţă alimentară
  4.5 Materiale, procese şi produse inovative
  4.6 Cercetări socio-economice şi umaniste
5 Analize operative
  5.1 Riscuri şi vulnerabilităţi generate de factori endogeni şi exogeni
  5.2 Analiza SWOT
6 Strategii şi măsuri
7 Planul operaţional

 

1 Introducere

România se afla într-o perioada cruciala de modernizare, în care are oportunitatea de a recupera decalajele de dezvoltare fata de statele membre dezvoltate ale UE. Pentru a avea succes în acest demers ambiţios, intervenţiile trebuie cumpănite judicios, atât la nivel central, cât si la nivel local, pentru a putea stimula dezvoltarea într-un mod sustenabil. Pentru a creste eficienta intervenţiilor publice, este nevoie de strategii de dezvoltare multi-anuale coerente, capabile sa transpună viziunea ştiinţifică în practica pe un orizont mediu de timp.

Prezenta Strategie porneşte de la premisa ca realizarea unei dezvoltări accelerate pe termen mediu si lung în toate cele trei componente esenţiale (economica, sociala si de mediu) nu este doar una dintre opţiunile posibile, ci reprezintă condiţia esenţiala pentru reducerea treptata, într-un orizont de timp cât mai scurt posibil, a decalajelor care separa încă România de nivelul mediu al UE în privinţa calităţii vieţii si pentru asigurarea unei coeziuni reale, atât la nivel naţional, cât si în cadrul mai larg al Uniunii Europene.

După aderarea României la Uniunea Europeană, cercetarea ştiinţifică din cadrul Universităţii Valahia din Târgovişte - UVT a trecut într-o nouă etapă, şi anume etapa în care comunitatea academică trebuie să devină creatoare de rezultate ştiinţifice şi tehnologice competitive pe plan internaţional şi partener credibil la realizarea programelor ştiinţifice comunitare. Prin înfiinţarea Institutului de Cercetare Ştiinţifică şi Tehnologică Multidisciplinară – ICSTM, UVT tinde să se alinieze condiţiilor specifice Cercetării Dezvoltării şi Inovării - CDI la nivel regional cât şi naţional cu perspective de integrare internaţională.

În condiţiile extinderii liberei circulaţii de bunuri si servicii si a efectelor globalizării, competitivitatea si eco-eficienţa vor reprezenta factori determinanţi ai sustenabilităţii creşterii economice. Asigurarea performanţei pe termen mediu si lung a economiei româneşti impune, prin urmare, adoptarea de instrumente eficiente de politica economica, care sa permită gestionarea si valorificarea substanţial îmbunătăţita a potenţialului existent în anumite domenii-cheie, care determina dezvoltarea durabila într-un cadru concurenţial.

Evoluţia economica a României din ultimii 7 ani (2001-2007), cu o rata medie anuala de creştere a produsului intern brut de peste 6%, faţa de un ritm de sub 2% în UE-25, demonstrează ca realizarea acestui obiectiv este posibila. Intrarea pe Piaţa Unica a Uniunii Europene, îmbunătăţirea mediului de afaceri si a cadrului concurenţial, consolidarea sectorului privat, creşterea ratei si calităţii investiţiilor sunt factori încurajatori, care favorizează continuarea acestui proces.

Reînnoirea lenta a bazei tehnologice, calitatea inferioara a infrastructurilor, subfinanţarea cronica, contribuţia modestă a activităţilor proprii de CDI, performanţele scăzute ale produselor si serviciilor oferite pe piaţa, capacitatea insuficienta de adaptare la cerinţele pieţei globalizate au fost principalele cauze care au influenţat negativ atât productivitatea muncii, cât si randamentul folosirii resurselor. Întrucât productivitatea resurselor materiale (randamentul utilizării) si productivitatea muncii sunt determinanţii principali ai eficienţei si competitivităţii si, implicit, ai sustenabilităţii dezvoltării economice si sociale, se impun eforturi considerabile, investiţionale si de management, pentru remedierea situaţiei si alinierea la standardele curente ale Uniunii Europene. Caracterul de urgenţa al acestor masuri este pus în evidenţa si de evoluţiile demografice nefavorabile, cu tendinţe de agravare în cazul României.

Ţinând seama de cerinţele de dezvoltare în profil regional, de necesitatea unei absorbţii optime a fondurilor cu cofinanţare comunitara si de nevoia de a atrage investiţii suplimentare, mai ales pentru modernizarea infrastructurii CD, energetice si de susţinere a agriculturii, se impune un efort sporit pentru constituirea si actualizarea permanenta a unui portofoliu de proiecte viabile, însoţite de analize de pre-fezabilitate profesional alcătuite, care sa întrunească sprijinul activ al tuturor factorilor de decizie si al comunităţilor locale.

Se impune o creştere considerabila a calităţii managementului la toate nivelurile pentru utilizarea eficientă si completă a resurselor de capital disponibile si atragerea unor surse de finanţare suplimentare pentru investiţii atât în dotarea cu tehnologie moderna, cât si în formarea si perfecţionarea forţei de munca, în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare.

2 Misiunea institutului

 Institutul de Cercetare Ştiinţifica si Tehnologica Multidisciplinară  al Universităţii Valahia din Târgovişte, cu denumire prescurtata ICSTM-UVT, este înfiinţat prin Hotărârea Senatului UVT din data de 25 septembrie 2003.

ICSTM-UVT este o organizaţie profesională independentă, apolitică şi neguvernamentală, dependenta juridic de UVT, creat în scopul participării personalului universităţii si a altor specialişti colaboratori ai universităţii,  atât la realizarea de proiecte de cercetare – dezvoltare in cadrul unor programe de C-D naţionale sau internaţionale, cat si la proiecte dezvoltate prin colaborare directa cu diverşi beneficiari.

ICSTM-UVT este subordonat Senatului Universităţii Valahia din Târgovişte prin Consiliul de conducere al institutului.

ICSTM-UVT are misiunea de a asigura, coordona, monitoriza şi susţine activitatea de cercetare ştiinţifică şi tehnologică din Universitatea Valahia din Târgovişte, respectând statutul fiecărui Centru de cercetare acreditat de CNCSIS si a Departamentelor de cercetare din universitate.

3 Domenii strategice majore

Orientarea cercetării spre domeniile declarate prioritare în strategia Naţională de cercetare dezvoltare, cu accent pe domeniile majore în care Universitatea Valahia din Târgovişte  este bine reprezentată:

Ø      Tehnologiile societăţii informaţionale;

Ø      Energie;

Ø      Mediu;

Ø      Agricultură, securitate si siguranţa alimentării;

Ø      Materiale, procese si produse inovative;

Ø      Cercetări socio-economice si umaniste;

Direcţii strategice majore:

Ø      Dezvoltarea infrastructurii destinate activităţilor de cercetare, prin amenajarea de noi spaţii şi modernizarea celor existente;

Ø      Creşterea ponderii relative a cercetării fundamentale în diversele domenii de interes pentru colectivele de cercetare (teoria măsurărilor, teoria corpului solid, materialelor şi dispozitivelor, teoria semnalelor şi circuitelor, teoria informaţiilor şi a transmisiunilor de date, teoria sistemelor inteligente, teoria interacţiunii om-maşină etc.);

Ø      Menţinerea unui echilibru corespunzător între cercetarea fundamentală şi cea tehnologică;

Ø      Dezvoltarea unor direcţii interdisciplinare, de viitor, la graniţa dintre electronică, telecomunicaţii, calculatoare şi biologie - domenii care promovează cercetările de mare interes în prezent şi viitorul apropiat;

Ø      Atragere de cercetători şi studenţi străini, inclusiv la doctorat, precum şi dezvoltare de doctorate în cotutelă;

Ø      Organizarea mai multor laboratoare de cercetare pentru doctoranzi şi masteranzi;

Ø      Atragerea de cercetători şi profesori vizitatori din alte universităţi din ţară, dar şi din străinătate;

Ø      Participarea la Parcuri Tehnologice şi structuri „spin-off”.

În mod special se pune accentul pe dezvoltarea surselor interne de competenţă ştiinţifică şi expertiză tehnică în domeniile de înaltă tehnologie. De asemenea, se urmăreşte creşterea numărului de cercetători şi a performanţelor profesionale ale acestora, precum şi creşterea atractivităţii carierei în cercetare prin utilizarea de aparatură performantă şi un management adecvat al resurselor. Se doreşte dezvoltarea capacităţilor de cercetare şi deschiderea sistemului CDI către mediul ştiinţific internaţional şi mediul socio-economic naţional. Obţinerea unor rezultate ştiinţifice şi tehnologice de vârf, comparabile cu cele de la nivel european, reflectate prin creşterea vizibilităţii şi recunoaşterea internaţională a cercetării româneşti. Accentul va fi pus pe excelenţă şi vizibilitate internaţională, prin cercetări complexe în domenii de frontieră şi interdisciplinaritate şi participarea în reţele internaţionale de cercetare de excelenţă. Susţinerea performanţei instituţionale prin asigurarea continuităţii şi stabilităţii activităţii de CDI, în scopul implementării strategilor proprii de dezvoltare, elaborate în acord cu Strategia Naţională de CDI.

4 Direcţii şi obiective de cercetare

4.1 Tehnologiile societăţii informaţionale

            Societatea Informaţională integrează obiectivele dezvoltării durabile, bazată pe dreptate socială şi egalitate a şanselor, protecţie ecologică, libertate, diversitate culturală şi dezvoltare inovativă, restructurarea industriei şi a mediului de afaceri şi  reprezintă o nouă etapă a civilizaţiei umane care permite accesul larg la informaţie, un nou mod de lucru şi de cunoaştere şi va amplifică posibilitatea globalizării economice şi a creşterii coeziunii sociale. Suportul tehnologic al noii societăţi se constituie prin convergenţa a trei sectoare: tehnologia informaţiei, tehnologia comunicaţiilor, producţia de conţinut digital.

Obiective strategice

1)      Conectarea la capacităţile europene de cercetare-dezvoltare în domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (TIC);

2)      Tehnologii şi modele avansate TIC (tehnologii cognitive, interfeţe om-maşină, mediul distribuit de calcul, management avansat al cunoştinţelor);

3)      Infrastructuri şi metode inovative TIC (dezvoltarea de sisteme software intensive, simularea şi modelarea de sisteme, tehnologii de comunicare de nouă generaţie, nanoelectronică, arhitecturi şi sisteme senzoriale);

4)      Metode şi instrumente pentru activităţi specifice Societăţii Informaţionale (telelucru, comerţ electronic şi afaceri, teleservicii);

5)      Telematică pentru servicii specializate (administraţie publică, activitate de cercetare-dezvoltare inginerească, educaţie, sănătate, cultură, servicii de informare publică);

6)      Tehnologii informatice avansate în economie: în management,în inginerie şi fabricaţie (inclusiv  întreprinderi virtuale), în energie, transport, mediu, agricultură;

7)      Standarde şi instrumente pentru reprezentarea cunoştinţelor şi inginerie: modele cognitive, prelucrarea limbajului natural (inclusiv servicii multilinguale);

8)      Sisteme de calcul de înaltă performanţă: (echipamente şi sisteme de comunicaţie avansate: comunicaţii mobile şi personale, compatibilitatea şi interoperabilitatea serviciilor şi infrastructurii de comunicaţii naţionale cu cele internaţionale; structuri de reţea, metode şi module pentru asigurarea securităţii sistemelor de comunicaţie şi calitatea serviciilor de comunicaţie; tehnologii multimedia pentru educaţie, muzee, biblioteci şi arhive).

4.2 Energie

Obiectivul general al direcţiei sectorului energetic îl constituie satisfacerea necesarului de energie atât în prezent, cât şi pe termen mediu si lung, la un preţ cât mai scăzut, adecvat unei economii moderne de piaţă şi unui standard de viaţă civilizat, in condiţii de calitate, siguranţă in alimentare, cu respectarea principiilor dezvoltării durabile.

Cererea totala de energie in 2030 va fi cu circa 50% mai mare decât in 2003, iar pentru petrol va fi cu circa 46% mai mare. Rezervele certe cunoscute de petrol pot susţine un nivel actual de consum doar pana in anul 2040, iar cele de gaze naturale pana in anul 2070, în timp ce rezervele mondiale de huilă asigură o perioadă de peste 200 de ani chiar la o creştere a nivelului de exploatare. Previziunile indică o creştere economică, ceea ce va implica un consum sporit de resurse energetice. Din punct de vedere al structurii consumului de energie primara la nivel mondial, evoluţia si prognoza de referinţă realizată de Agenţia Internaţională pentru Energie (IEA) evidenţiază pentru următoarea decadă o creştere mai rapidă a ponderii surselor regenerabile, dar şi a gazelor naturale.

Obiective strategice:

Siguranţa energetică

1)      Creşterea siguranţei energetice prin asigurarea necesarului de resurse energetice si limitarea dependentei de resursele energetice de import;

2)      Diversificarea surselor de import, a resurselor energetice si a rutelor de transport a acestora;

3)      Creşterea nivelului de adecvanţă a reţelelor naţionale de transport a energiei electrice, gazelor naturale şi petrol;

4)      Protecţia infrastructurii critice;

Dezvoltare durabilă

5)      Creşterea eficienţei energetice;

6)      Promovarea producerii energiei pe bază de resurse regenerabile;

7)      Promovarea producerii de energie electrica si termica in centrale cu cogenerare, in special in instalaţii de cogenerare de înaltă eficienţă;

8)      Susţinerea activităţilor de cercetare-dezvoltare şi diseminare a rezultatelor cercetărilor aplicabile;

9)      Reducerea impactului negativ al sectorului energetic asupra mediului înconjurător.

10)  Utilizarea raţionala si eficienta a resurselor energetice primare.

Competitivitate

11)  Dezvoltarea pieţelor concurenţiale de energie electrică, gaze naturale, petrol, uraniu, certificate verzi, certificate de emisii a gazelor cu efect de sera şi servicii energetice;

12)  Liberalizarea tranzitului de energie şi asigurarea accesului permanent şi nediscriminatoriu al participanţilor la piaţă la reţelele de transport, distribuţie şi interconexiunile internaţionale,

13)  Continuarea procesului de restructurare şi privatizare în sectoarele energiei electrice, termice şi gazelor naturale;

14)  Continuarea procesului de restructurare pentru sectorul de lignit, în vederea creşterii profitabilităţii şi accesului pe piaţa de capital.

4.3 Mediu

Mediul înconjurător, un element esenţial al existentei umane, reprezintă rezultatul interferentei unor elemente naturale - sol, aer, apa, clima, biosfera - cu elemente create prin activitatea umana. Toate acestea interacţionează si influenţează condiţiile existenţiale si posibilităţile de dezvoltare viitoare ale societăţii.

Până nu demult, resursele naturale regenerabile ale Terrei erau suficiente pentru nevoile omenirii. În prezent, ca urmare a exploziei demografice si a dezvoltarii fara precedent a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie prima si energie pentru productia de bunuri a crescut mult, iar exploatarea intensa a resurselor Pământului releva, tot mai evident, un dezechilibru ecologic.

Printre cele mai importante obiective ale dimensiunii de mediu văzute prin prisma dezvoltării durabile se afla conservarea ecosferei, utilizarea durabila a resurselor naturale regenerabile si minimizarea utilizării resurselor neregenerabile. Din punct de vedere ecologic, problema esenţiala o reprezintă nu raritatea resurselor, ci impactul extracţiei si utilizării resurselor naturale asupra mediului.

În întreaga activitate de protecţie a mediului înconjurător se urmăreşte nu numai folosirea raţională a resurselor naturale, regenerabile si neregenerabile, ci si corelarea activităţii de sistematizare a teritoriului si localităţilor cu masurile de protejare a factorilor naturali, adoptarea de tehnologii de producţie cât mai puţin poluante si echiparea instalaţiilor tehnologice si a mijloacelor de transport generatoare de poluanţi cu dispozitive si instalaţii care sa prevină efectele dăunătoare asupra mediului înconjurător, recuperarea si valorificarea optima a substanţelor reziduale utilizabile.

Obiectivele si acţiunile pentru protecţia si îmbunătăţirea calităţii mediului respecta principiile si elementele strategice cuprinse în Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările si completările ulterioare.

a) principiul integrării cerinţelor de mediu în celelalte politici sectoriale;

b) principiul precauţiei în luarea deciziei;

c) principiul acţiunii preventive;

d) principiul reţinerii poluanţilor la sursa;

e) principiul "poluatorul plăteşte”;

f) principiul conservării biodiversităţii si a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;

g) utilizarea durabila a resurselor naturale;

h) informarea si participarea publicului la luarea deciziilor, precum si accesul la justitie în probleme de mediu;

i) dezvoltarea colaborării internaţionale pentru protecţia mediului

Obiective strategice

1)      Consolidarea cadrului institutional în domeniul protectiei mediului, armonizat cu cel al Uniunii Europene si asigurarea resurselor materiale, financiare si umane la nivel central, regional si local;

2)      Asigurarea fondurilor necesare realizarii investitiilor pentru protectia mediului asa cum decurg din planurile de implementare si planurile financiare pentru aplicarea acquis-ului comunitar;

3)      Sporirea capacitatii de atragere si utilizare a fondurilor de coeziune si structurale;

4)      Cresterea numarului de locuri de munca în economia nationala si reducerea somajului prin valorificarea oportunitatilor oferite de administrarea si realizarea infrastructurii de mediu;

5)      Încurajarea si dezvoltarea educatiei si instruirii la toate nivelurile, precum si a activitatii de cercetare în domeniul protectiei mediului;

6)      Apararea împotriva efectelor calamitatilor naturale si a poluarilor accidentale, sporirea capacitatii de prevenire, control si interventie, prin realizarea unui sistem perfectionat de monitorizare integrata a factorilor de mediu si a unui sistem informational eficient corespunzator cerintelor Uniunii Europene;

7)      Încurajarea introducerii sistemelor de management al mediului, realizarea unei retele moderne de laboratoare în domeniul mediului si acreditarea acestora;

4.4 Agricultură, securitate şi siguranţă alimentară

Agricultura ecologică este un procedeu “modern” de a cultiva plante, de a creste animale si de a produce alimente, care se deosebeste fundamental de agricultura conventionala. Rolul sistemului de agricultura ecologica este de a produce hrana mult mai curata, mai potrivita metabolismului organismului uman, dar în deplina corelatie cu conservarea si dezvoltarea mediului în respect fata de natura si legile ei. Unul dintre principalele scopuri ale agriculturii ecologice este producerea de alimente cu gust, textura si calitati autentice si atractive.

Aceste alimente se obtin în etapa productiei la ferma prin interzicerea stricta a utilizarii organismelor modificate genetic (OMG-uri si derivatele acestora) si prin restrictii drastice privind folosirea fertilizantilor si pesticidelor de sinteza, a stimulatorilor si regulatorilor de crestere, hormonilor, antibioticelor si sistemelor intensive de crestere a animalelor.

Agricultura ecologica are o contributie majora la dezvoltarea durabila, la cresterea activitatilor economice cu o importanta valoare adaugata si la sporirea interesului pentru spatiul rural.

 

Obiective strategice

1)      Dezvoltarea de sisteme de cunoştinţe şi schimbul/transferul de informaţii pentru sectorul agricol;

2)      Valorificarea rezultatelor cercetării în plan local, anticiparea noilor provocări şi dezvoltarea de noi tehnologii pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră;

3)      Adaptarea structurilor agricole, protejarea biodiversităţii, crearea unui sistem de protecţie comunitar pentru protejarea pădurilor;

4)      Posibilităţi de stocare a CO2 provenit din agricultură;

5)      Sursele de energie regenerabile din agricultură (utilizarea biomasei);

6)      Măsuri de păstrare a biodivesităţii şi a speciilor tradiţionale din spaţiul carpatic;

7)      Măsuri combinate pentru prevenirea eroziunii solului şi gestionarea apei (creşterea retenţiei apei şi a fertilităţii solului), dezvoltarea eco-sistemelor, protejarea biodiversităţii, controlul eficient al bolilor la plante şi animale, dezvoltarea de soiuri rezistente la secetă (îmbunătăţirea genetică a speciilor) şi rase de animale performante;

8)      Activităţi de cercetare, cu beneficii pentru dezvoltarea agriculturii şi protecţiei mediului şi realizarea de noi tehnologii pentru resursele de apă dulce (desalinizarea apei);

9)      Utilizarea biotehnologiilor pentru dezvoltarea de noi soiuri rezistente la secetă şi dăunători.

10)  Posibilitatea dezvoltării de noi forme de energie (prin utilizarea biomasei şi obţinerea biocarburanţilor de a doua generaţie, etc.);

4.5 Materiale, procese şi produse inovative

Convergenţa ştiinţei şi ingineriei va stabili un tipar principal pentru aplicarea şi integrarea în biologie, electronică, medicină, înţelegerea fenomenelor şi alte domenii. Aici sunt cuprinse manufacturarea de materiale hibride, ingineria neuromorfică, organele artificiale, extinderea duratei de viaţă, creşterea productivităţii, aprofundarea capacitaţilor de înţelegere şi senzoriale. Vor fi dezvoltate noi concepte în manufacturarea distributivă şi în consorţiile cu competente multiple. Un rezultat principal va fi crearea de sisteme prin utilizarea principiilor biologice, a legilor fizicii şi proprietăţilor diverselor materiale.

Sustenabilitatea ciclurilor de viaţă şi biocompatibilitatea vor fi urmărite la crearea de noi produse. Dezvoltarea cunoştinţelor în nanotehnologie va duce la reguli de siguranţă solide pentru limitarea consecinţelor neprevăzute ale nanostructurilor pentru mediu şi sănătate. Sinergismul ciclurilor de viaţă ale diferitelor grupuri de produse va asigura o dezvoltare generală sustenabilă. Se va controla cantitatea de nanoparticule în aer, sol şi apă, prin utilizarea unei reţele naţionale. Nanotehnologia are potenţialul pe termen lung de a aduce schimbări revoluţionare în societate şi de a armoniza eforturile internaţionale spre un ţel mai mult decât dezvoltarea unui singur domeniu al ştiinţei şi tehnologiei sau a unei singure regiuni geografice. Se preconizează o strategie globală ghidată de obiective globale de interes reciproc ale societăţii.

Se identifică urmatoarele domenii de interes: Micro si nanoelectronica. Optoelectronica. Dispozitive pentru microunde. Dispozitive pentru producerea, conversia, stocarea, transportul si controlul energiei electrice. Electronica de putere. Dezvoltarea de dispozitive si microsisteme avansate, performante, competitive pe plan international. Dezvoltarea de microsisteme cu elemente avand definitii nano, microsisteme incorporand nanostructuri sau nanomateriale, dezvoltarea de nanostructuri pasive si active. Noi metode si procese tehnologice, de caracterizarea si monitorizarea proceslor tehnologice, de testare si asigurarea calitatii si fiabilitatii. Detectori de substante, senzori integrati, microstructuri si microsisteme pentru detectia si monitorizarea agentilor chimici, biologici, radiologici si a explozibililor cu aplicatii in protectia mediului si a apei, in agricultura si industria alimentara, in asigurarea securitatii oamenilor, in procesele industriale. Dezvoltarea unor metode si procese de remediu, bazate pe nanotehnologii, pentru imbunatatirea mediului, neutralizarea unor agenti poluanti. Utilizarea proceselor de interfatare dintre materialul biologic si suprafete nanostructurate, pentru optimizarea performantelor de biodetectie. Procese de functionalizare a suprafetelor pentru fixarea moleculelor. Realizarea unor nanobiomateriale cu aplicatii in industrie

 

Obiective strategice

1)      Dezvoltarea bazei de cunoaştere prin explorarea proceselor, fenomenelor, principiilor la scara nano-metrica si utilizarea acestora pentru ingineria la nanoscara

2)      Micro, nano si biotehnologii pentru îngrijirea sanatatii si calitatea vieţii

3)      Utilizarea proprietăţilor noi ale unor nanomateriale (proprietati fizice, chimice, electrice, magnetice, mecanice, de suprafata, de interfatare, de aotoasamblare) pentru realizarea de dispozitive, nanostructuri si microsisteme cu functii noi sau perforrmante avansate pentru aplicatii industriale

4)      Studiul unor materiale noi, avansate si nanomateriale pe baza de aliaje neferoase; materiale noi, avansate si nanomateriale pe baza de compozite si ceramice; materiale pentru acoperiri si straturi cu proprietati controlate; nanoparticule, materiale cu memoria formei, materiale biocompatibile şi fluide magnetice; nanomateriale oxidice si hibride; tehnologii pe baza de laseri si plasma pentru obtinerea de materiale nano si microstructurate cu proprietati functionale; oteluri si superaliaje speciale; pulberi si metalurgia pulberilor; materiale si sisteme magnetice cu proprietăţi controlate; materiale compozite lemnoase; sinteza si modificarea polimerilor/ polimeri nanostructurati; materiale carbonice avansate, materiale de sinteza si carbonice; obţinerea si caracterizarea monocristalelor si a materialelor ordonate; lianti; sticle;

5)      Studiul unor aliaje speciale cu baza metale mai puţin uzuale, metale nobile, metale rare cu aplicaţii în electronică, microelectronică, electrotehnice; Noi generaţii de aliaje speciale cu proprietăţi ridicate, pe bază de Al, Ti, Cu, Ni, Zn, Pb, compuşi intermetalici, semifabricate şi produse din acestea, cu aplicaţii în industriile constructoare de mijloace de transport, echipamente chimice, metalurgice, electrotehnică, electronică. Aliaje amorfe şi quasicristaline din sisteme metalice complexe cu proprietăţi deosebite şi aplicaţii speciale. Aliaje inteligente cu memoria formei din sistemul Cu-Al-Ni Cu-Zn-Al cu utilizări în industria auto, aeronautică, aparate electrocasnice, şi din sisteme complexe Ni-Ti cu aplicaţii în medicină.

6)      Studiul pulberilor metalice din metale şi aliaje speciale, având caracteristici controlate şi produse sinterizate din acestea pentru utilaje şi echipamente industriale. Pulberi metalice nanocristaline cu aplicaţii în obţinerea de produse sinterizate şi acoperiri, cu proprietăţi mecanice, tribologice şi de coroziune superioare, cu aplicaţii în producţia de autoturisme. Pulberi ceramice nanocristaline si materiale sinterizate pe baza de alumina, zirconie, carburi, nitruri si oxi-nitruri de Si si Al, pentru aplicatii structurale (pentru industriile energetica, de aparare, chimie si petrochimie, prelucrarea metalelor, realizarea de protectii anticorozive si la uzura):

7)      Studiul compozitelor ceramice, inclusiv compozite armate cu whiskers si fibre ceramice; Whiskers si fibre ceramice pentru aplicatii termo-mecanice;

8)      Noi tehnologii de obţinere a filmelor ceramice, metalice si compozite nanostructurate (sol-gel, electrochimice, hidrotermal/electrochimice, electrotermice, CVD, PVD) pentru aplicatii in electronica; Metode avansate de studiu a reacţiilor chimice, microstructurii si proceselor de adeziune a filmelor pe diferite substraturi pentru aplicaţii in electronica, biomateriale, acoperiri termo-mecanice avansate;

9)      Materiale compozite cu matrice metalica armate cu particule nanostructurate, whiskers sau fibre pentru aplicatii in constructia de mijloace de transport si energetica.

10)  Asigurarea de conditii favorabile pentru transferul tehnologiei si a inovatiei pentru a asigura ca excelenta cercetarii-dezvoltarii este transpusa in produse care generează bunăstare;

11)  Abordarea deschisa a riscurilor potenţiale cu privire la sănătatea publica, siguranţa, mediu înconjurător prin integrarea evaluării riscului in fiecare faza a ciclului de viata a produselor pe baza de nanotehnologie, adaptând metodologiile existente sau dezvoltand unele noi;

4.6 Cercetări socio-economice şi umaniste

În condiţiile în care, pe termen lung, mediu şi scurt, evoluţia reală a economiei naţionale, este strânsă în chingile unui "cerc vicios" al perpetuării şi chiar adâncirii decalajelor de productivitate şi standard de viaţă faţă de Uniunea Europeană, trebuie avut în vedere ca printr-o largă deschidere internaţională să se promoveze idealurile şi interesele fundamentale ale poporului român, identitatea şi tradiţiile sale. Se apreciază ca fiind întru totul posibil ca - prin eforturi proprii, susţinute de o largă cooperare – să se asigure atenuarea şi eliminarea treptată a decalajelor faţă de ţările avansate, modernizarea României, în pas cu exigenţele tranziţiei spre o economie cultural - informaţională în care capitalul educaţional să reprezinte cheia de boltă a dezvoltării economice şi sociale.

Dezvoltarea durabilă, aşa cum a fost definită la Conferinţa Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare de la Rio de Janeiro din 1992, este "dezvoltarea care asigură cerinţele generaţiei prezente, fără a compromite şansele generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi". Altfel spus, dezvoltarea durabilă reprezintă un mod integrat de abordare a problematicii protecţiei mediului, dezvoltării economice şi protecţiei sociale, printr-o viziune pe termen lung.

Dezvoltarea capacităţii de generare a cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnologice se poate face prin: sprijinirea formării şi extinderii nucleelor, centrelor şi reţelelor de excelenţă, în domenii considerate prioritare; creşterea resurselor din domeniul cercetării prin programele de cercetare – dezvoltare, precum şi prin programele de granturi pentru cercetare ale ANSTI, Ministerului Educaţiei Naţionale şi Academiei Române; îmbunătăţirea accesului la sursele de informare; perfecţionarea managementului proiectelor de cercetare-dezvoltare; integrarea unităţilor de profil româneşti în reţelele şi programele internaţionale. Creşterea calităţii sociale prin dezvoltarea de soluţii, inclusiv tehnologice, care să genereze beneficii directe la nivelul societăţii. Din aceasta categorie fac parte soluţiile la probleme locale, regionale si naţionale legate de coeziunea şi dinamica socială, creşterea eficienţei politicilor, precum şi probleme legate de sănătate, mediu, infrastructură.

 

Obiective strategice

1)      Îmbunătăţirea pe termen lung a economiei româneşti

2)      Dezvoltarea şi utilizarea eficientă a capitalului uman

3)      Construirea unei capacităţi administrative eficiente

4)      Promovarea unei dezvoltări teritoriale echilibrate, prin crearea condiţiilor de dezvoltare a teritoriilor rămase în urmă

5)      Valorificarea poziţiei geografice a României, prin direcţionarea exporturilor şi către zone învecinate ce pot deveni pieţe de desfacere de maxim interes pentru UE.

6)      Dezvoltarea de activităţi formative (educaţionale, culturale, sanitare, sociale) pentru asigurarea implementării Strategiei de dezvoltare locală

7)      Crearea de cunoaştere, respectiv obţinerea unor rezultate ştiinţifice şi tehnologice de vârf, competitive pe plan european, având ca scop creşterea contribuţiei la dezvoltarea stocului mondial de cunoaştere şi la transferul rezultatelor în economie şi societate.

8)      Formarea tinerilor cercetători în şcoli masterale şi doctorale sau postgraduale de excelenţă, care sa le asigure o pregătire corespunzătoare şi dezvoltarea capacităţii de a realiza cercetări avansate

9)      Stimularea participării mediului privat la CDI, inclusiv pentru creşterea capacitatii de inovare, dezvoltare tehnologică şi asimilare în producţie a rezultatelor cercetării;

10)  Reducerea fragmentării sistemului de cercetare din universitate prin stimularea colaborării şi a participării la proiecte, care să asigure masa critică şi obţinerea de rezultate valoroase;

11)  Menţinerea şi integrarea tinerilor în viaţa social-economică a comunei, creşterea gradului de implicare a acestora în viaţa comunităţii

12)  Dezvoltarea serviciilor sociale pentru grupurile ţintă bazate pe analiza şi identificarea corectă a nevoilor specifice (persoane vârstnice, copii aflaţi in dificultate, femei victime ale violentei domestice, comunitatea romă)

13)  Creşterea spiritului civic si a gradului de asociativitate in rândul membrilor comunităţii

14)  Crearea unui sistem de consiliere si instruire permanenta, pentru corelarea ofertei de forţă de munca locală cu cererea de pe piaţa muncii, care să conducă la un grad superior de absorbţie şi să răspundă oportunităţilor de dezvoltare locală

 

5 Analize operative

5.1 Riscuri şi vulnerabilităţi generate de factori endogeni şi exogeni

Realizarea obiectivelor Strategiei pentru Cercetare - Dezvoltare în cadrul ICSTM poate fi influenţata de apariţia unor perturbări generate de factori interni sau externi. Unele dintre aceste eventualităţi pot fi prevăzute, dar impactul lor este dificil de evaluat si prognozat, cantitativ sau ca eşalonare în timp.

Modelul propus pe termen lung este unul potenţial, dinamica dezvoltării fiind dependenta, într-o anumita măsura, de disponibilitatea resurselor si de conjuncturi. Devieri majore ale politicilor naţionale de la obiectivele si angajamentele asumate de România ca stat membru al UE sunt puţin probabile, dar sunt posibile anumite întârzieri sau necorelări în implementarea acestora.

 

Principalii factori endogeni de risc ar putea fi următorii:

Ø      Ajustarea conjuncturală a politicilor economice ca urmare a instabilităţii politice si/sau a nerespectării principiilor dezvoltării durabile, în funcţie de configuraţia majorităţii parlamentare sau de doctrinele partidelor politice aflate la guvernare;

Ø      Întârzierea implementării unui sistem îmbunătăţit de luare a deciziilor si de creştere a responsabilităţii instituţiilor publice în raport cu rezultatele politicilor promovate, analizelor de impact si utilizării tehnicilor de monitorizare sistematica si activa;

Ø      Continuarea actualelor tendinţe demografice negative, accentuarea declinului demografic si producerea unor dezechilibre structurale cu profunde implicaţii de natura economica si sociala;

Ø      Selectarea după principii clientelare a priorităţilor în alocarea financiara a fondurilor cu caracter public în detrimentul proiectelor cu impact economico-social major si efecte pozitive asupra mediului, bazate pe evaluarea competenta a raportului  efect/efort financiar, pe termen mediu si lung;

Ø      Întârzierea descentralizării si a masurilor pentru creşterea substanţiala a capacitaţii administrative, a potenţialităţii de a genera proiecte eligibile pentru finanţare din punctul de vedere al eficienţei economice, sociale si ecologice, si de a executa asemenea proiecte în cadrul termenelor stabilite prin studiile de fezabilitate; amânarea acestor masuri poate reduce gradul de accesare a fondurilor UE, precum si posibilităţile de acoperire a deficitului de cont curent;

Ø      Capacitatea limitata de a anticipa apariţia unor fenomene meteorologice extreme ca urmare a schimbărilor climatice (perioade prelungite de seceta, inundaţii, epidemii), si de a lua masuri pentru limitarea efectelor posibile ale acestora asupra sănătăţii si bunăstării populaţiei, agriculturii si preţurilor la produsele agro-alimentare;

Ø      Creşterea veniturilor în neconcordanţă cu evoluţia productivităţii muncii, ca urmare a adoptării unor decizii populiste în perioadele pre-electorale si a tensiunilor existente pe piaţa forţei de munca în condiţiile deficitului de angajaţi cu experienţa în anumite sectoare;

Ø      Amânarea implementării politicilor adecvate pentru reducerea intensităţii energetice si a masurilor pentru asigurarea necesarului de energie, în condiţii sustenabile, pentru funcţionarea economiei si consumul populaţiei;

Ø      Utilizarea ineficienta a fondurilor publice destinate formarii iniţiale si continue a resurselor umane si stimulării activităţilor de cercetare-dezvoltare-inovare care reprezintă domenii de importanţa majora pentru dezvoltarea durabilă.

 

Printre factorii de risc exogeni care trebuie avuţi în vedere s-ar putea număra:

Ø      Accentuarea dincolo de limite sustenabile a fenomenului migraţiei externe ca urmare a adoptării de câtre unele ţări mai dezvoltate a unor politici de imigrare având nu numai o dimensiune economica, impusa de deficitul de forţa de munca în anumite sectoare, ci si o dimensiune demografica pentru corectarea efectelor unei natalitaţi scazute si a procesului de îmbătrânire a populaţiei;

Ø      Amplificarea tendinţelor de creştere a preţurilor la petrol, gaze naturale, minereu de uraniu, ceea ce poate genera efecte serioase asupra inflaţiei si a siguranţei energetice;

Ø      Incertitudinile cu privire la atitudinile investitorilor străini faţa de pieţele emergente, care ar putea fi cauzate, în principal, de creşterea deficitului extern si de lipsa de predictibilitate a politicii fiscale, cu efecte negative asupra volumului si calităţii investiţiilor în sectorul productiv al economiei si asupra gradului de acoperire din aceasta sursa a deficitului de cont curent;

Ø      Creşterea costurilor finanţării externe ca urmare a turbulenţelor financiare internaţionale si a scăderii posibile a rating-ului de ţara, ceea ce poate induce influenţe nedorite asupra cursului monedei naţionale si asupra ratei inflaţiei.

 

În vederea identificării factorilor de risc si pentru gestionarea situaţiilor de criza posibile se recomanda:

Ø      Formarea unui contingent de evaluatori si specialişti, care sa fie inseraţi în structurile de suport decizional;

Ø      Dezvoltarea, prin exerciţii de foresight, de instrumente pentru prevenirea, gestionarea si atenuarea efectelor crizelor;

Ø      Integrarea, pe baza competenţelor profesionale, a specialiştilor români în reţelele UE de experţi;

Ø      Pregătirea unor planuri de contingenţă pentru anticiparea vulnerabilităţilor de sistem si a efectelor posibile ale unor situaţii de criza, care sa cuprindă si portofolii de soluţii.

 

Principalele condiţionări ale creşterii calităţii şi eficienţei activităţii de cercetare-dezvoltare sunt:

1)      Reducerea decalajelor tehnologice privind dotarea materială;

2)      Dezvoltarea infrastructurii informaţionale;

3)      Aplicarea unor proceduri standard de evaluare a organizaţiilor, activităţilor şi personalului din domeniul cercetării-dezvoltării, conform uzanţelor internaţionale;

4)      Îmbunătăţirea procedurilor de selecţie, a practicilor manageriale şi a orientării spre piaţă a unităţilor de cercetare-dezvoltare;

5)      Aplicarea unui sistem de remunerare în funcţie de valoarea confirmată în plan ştiinţific sau tehnologic a activităţii şi rezultatelor;

6)      Dezvoltarea capacităţii de difuzare a cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnologice prin extinderea serviciilor de marketing, a birourilor de legătură cu industria, etc; dezvoltarea activităţilor de promovare publică;

7)      Dezvoltarea capacităţii de absorbţie a inovării în mediul economic; susţinerea mobilităţii cercetătorilor, specialiştilor şi studenţilor din institute şi universităţi către firme; îmbunătăţirea accesului firmelor la facilităţi informaţionale şi la servicii de asistenţă ştiinţifică şi tehnologică.

 

 

5.2 Analiza SWOT

Puncte tari (Strengths)

1)      există preocupări pe o gamă largă de subdomenii;

2)      implicarea cercetătorilor în programe de cercetare internaţionale şi naţionale;

3)      direcţiile de cercetare sunt bine definite;

4)      tematica proiectelor îmbina corect cercetările fundamentale cu cele aplicative;

5)      proiectele de CDI au coordonatori români şi parteneri din ţară şi străinătate;

6)      există parteneriat şi interes de colaborare pe o gamă largă de subdomenii;

7)      colectivele de lucru sunt formate din specialişti cu diferite pregătiri, alături de ingineri fiind cooptaţi chimişti, fizicieni, matematicieni, informaticieni, specialişti bine pregătiţi, doctori sau doctoranzi în ştiinţe tehnice, profesori şi conferenţiari universitari;

8)      existenţa unei infrastructuri performante;

9)      există premise favorabile în ceea ce priveşte formarea şi dezvoltarea unor reţele tehnologice cu partenerii actuali;

10)  există nişe de colaborare între specialişti români şi străini.

11)  interesul crescut al firmelor de prestigiu in angajarea absolvenţilor universităţii a condus deja la o imbunatatire vizibila a numărului de candidaţi înscrişi la admitere si implicit a veniturilor din taxe de şcolarizare;

12)  calitatea şi cantitatea materialelor ştiinţifice elaborate de către personalul propriu

13)  reputaţia în mediul academic

14)  existenţa unui număr mare de centre de cercetare recunoscute la nivel naţional

15)  organizarea unor manifestări ştiinţifice semnificative recunoscute pe plan internaţional

16)  s-a imbunatatit semnificativ gradul de organizare a achiziţiilor materiale finanţate din contracte de cercetare, prin centralizarea acestora pe categorii de produse si respectarea calendarului procedurilor legale de către toţi cei interesaţi in finalizarea corespunzătoare a acestora

17)  apropiere geografică pentru grupul ţintă

18)  personal administrativ tânăr, motivat

19)  participarea studenţilor în programele de cercetare al universităţii

20)  condiţii infrastructurale bune, reţea de informare performantă, bibliotecă în dezvoltare continuă

 

Puncte slabe (Weaknesses)

1)      insuficientă diseminare în mediul industrial a rezultatelor cercetărilor;

2)      număr mic de specialişti pe domeniu, raportat la numărul total de cercetători;

3)      numărul mic al specialiştilor sub 30 de ani şi numărul mare de specialişti peste 50 ani;

4)      patentarea rezultatelor insuficient încurajată şi sprijinită;

5)      consideraţiile generalizate eronate referitoare la reţelele tehnologice integrate că ar avea în prezent doar rolul de a face legătura între parteneri;

6)      realizarea obiectivelor propuse necesită în general perioade de timp de câţiva ani;

7)      lipsa unei politici pentru promovarea inovaţiilor;

8)      cunoştinţe limitate la nivelul industriei;

9)      cadru social şi educaţional inadecvat pentru aplicarea rezultatelor cercetării;

10)  legislaţia care nu încurajează colaborarea;

11)  investiţii reduse la beneficiari;

12)  riscul respingerii inovaţiilor la nivel de întreprinderi.

13)  dificultăţi în extinderea spaţiilor şi dotarea lor cu tehnologie modernă

14)  atractivitatea redusă a carierei ştiinţifice pentru absolvenţii valoroşi datorită salarizării necorespunzătoare

15)  numărul limitat de companii de profil semnificative active pe plan local şi regional

16)  dificultatea de a accesa on-line literatură de specialitate recentă şi de bună calitate

17)  lipsa unor fonduri suficiente pentru achiziţionarea de materiale ştiinţifice apărute în străinătate

18)  cantitatea insuficientă de informaţie disponibilă pe site-ul web şi utilizarea limitată a acestui suport în activităţile curente

19)  numărul relativ redus de aplicaţii pentru programele de cercetare naţionale şi europene acceptate spre finanţare

20)  dispersia activităţii de cercetare pe numeroase direcţii distincte şi dificultatea de a asigura „masa critică” necesară abordării eficiente a acestora

21)  numărul modest de deplasări în străinătate în scop ştiinţific şi al contactelor existente cu parteneri din străinătate

22)  baza materiala minimală pentru o activitate de cercetare performanta

23)  lipsa unui spaţiu adecvat dedicat activităţii de cercetare ştiinţifica

24)  lipsa motivatiei pentru personalul didactic în a derula si activitate de cercetare

 

Oportunităţi (Opportunities)

1)      rezultatele cercetării să fie diseminate la mai mulţi factori şi să fie prezentate avantajele preluării în fabricaţie de serie mică

2)      dezvoltarea cercetărilor fundamentale, pentru a sprijini cercetarea în domeniile vizate

3)      modernizarea laboratoarelor de cercetare la nivelul tehnicilor de vârf

4)      introducerea inovaţiilor în sectoare deja existente;

5)      crearea de noi sectoare industriale;

6)      promovarea cercetării interdisciplinare şi multidisciplinare;

7)      eforturile cercetătorilor ar trebui îmbinate cu ajutor din partea statului pentru activităţi care să conducă la creşterea încrederii agenţilor economici în potenţialul românesc de cercetare;

8)      preocupări permanente ale factorilor de decizie pentru perfecţionarea continuă a cercetătorilor;

9)      să fie asigurate fonduri pentru dotarea instituţiilor şi centrelor de competenţă cu echipamentele necesare performante pentru sinteză si analiză;

10)  se impune crearea unor colective mixte de cercetare în care experienţa cercetătorilor să fie împărtăşită tinerilor, numirea tinerilor ca directori de proiecte de cercetare, aceasta contribuind la creşterea responsabilităţii, mobilizarea studenţilor din anii terminali la activităţile colectivelor de cercetare pentru stimularea interesului de a munci după absolvire în domeniu, trimiterea cu burse de doctorat la universităţi din străinătate, antrenarea lor în parteneriatele de cercetare;

11)  diseminarea în mediul economic ar trebui să se realizeze prin cooptarea în colectivele de cercetare a unor economişti care să evalueze oportunităţile de dezvoltare şi modul de abordare a pieţei. Ulterior ei pot fi aceia care să găsească modalităţile optime de diseminare în mediul de afaceri

12)  nanotehnologiile şi nanomaterialele reprezintă o oportunitate deosebită pentru relansarea economiei româneşti, renunţarea la marile industrii mari consumatoare de energie şi abordarea unor activităţi care implică multă inteligenţă, cu profituri uriaşe;

13)  atragerea de fonduri pentru dezvoltarea de aplicaţii ale materialelor elaborate;

14)  este necesară stabilirea unor priorităţi în concordanţă cu interesele de moment şi de perspectivă şi stimularea acelor idei care pot conduce la dezvoltarea de noi domenii de colaborare internaţională şi la valorificare pe pieţe locale sau internaţionale.

15)  să fie încurajată formarea de parteneriate pe teme concrete de cercetare, pe baza relaţiilor de cooperare deja existente. Să se facă demersuri pentru intensificarea cooperării cu parteneri din străinătate, în special pentru PC6 (în perspectivă, PC7) şi colaborare bilaterală (cu sprijin din programul COPBIL).

16)  creşterea numărului de firme de profil active în România şi a dimensiunii personalului calificat solicitat de către acestea

17)  creşterea semnificativă a suportului financiar destinat activităţilor de cercetare şi îmbunătăţirii infrastructurii existente

18)  participarea largă a unor specialişti străini la manifestările ştiinţifice organizate

19)  creşterea vizibilităţii activităţii de cercetare prin includerea volumelor de lucrări prezentate la manifestările ştiinţifice în baze de date internaţionale semnificative

20)   În perioada următoare România va înregistra o dezvoltare economică semnificativă, iar angajatorii vor căuta forţă de muncă cu studii universitare – oportunităţi în creştere

 

Ameninţări (Threats)

1)      concurenţa pe piaţa forţei de muncă, materializată prin oferte salariale mai atractive la firmele de profil

2)      resurse financiare reduse care ar îngreuna scurtarea duratei cercetare-aplicare practică

3)      continuarea unei politici de subfinanţare a învăţământului superior ducând la reduceri de personal, în vederea adaptării la resursele financiare existente

4)      modificari legislative de majorare a salariilor, fara a fi insotite de o crestere apropiata ca valoare a alocatiei bugetare

5)      creşterea mediei de vârstă a personalului didactic

6)      birocraţie care ar putea îngreuna accesul la parteneriat

7)      accentuarea tendinţei ca absolvenţii ciclului de licenţă să se angajeze imediat, fără a urma studii de masterat

8)      reducerea drastică a numărului doctoranzilor

9)      după terminarea perioadei de stagiu de doctorat în străinătate, s-ar putea ca tinerii să nu revină în România.

10)  modificări legislative ce pot influenta procesul achiziţiilor publice si care pot conduce la imposibilitatea cheltuirii fondurilor alocate intr-o perioada scurta de timp

11)  interesul scăzut al firmelor implicate în activităţile de achiziţii si lipsa de profesionalism a acestora in relaţiile contractuale cu universitatea

12)  finanţare instabilă, lipsă de resurse

13)  izolare, eşecul parteneriatelor iniţiate cu universităţi şi institute din România sau străinătate

6 Strategii şi măsuri

Personalul de cercetare din universitate este constituit din cadre didactice, cercetători, doctoranzi şi studenţi la nivel de licenţă şi masterat. Conform fişei postului, fiecare cadru didactic este obligat să aloce 25% din timp activităţii de cercetare.

În vederea revigorării activităţii de cercetare din universitate, trebuie avute în vedere următoarele aspecte privind politica resurselor umane aferente activităţii de cercetare:

Ø      Dezvoltarea infrastructurii de cercetare care să permită creşterea numărului de cercetători progresiv, începând cu  2007, astfel ca la sfârşitul anului 2013 numărul acestora să depăşească 50. Aceştia vor fi cercetători permanenţi, de la asistenţi de cercetare la cercetător principal I.

Ø      Constituirea la nivelul catedrelor a unor programe sau planuri individuale si colective de cercetare pentru integrarea în obiectivele de cercetare.

Ø      Stimularea masteranzilor cu performanţe academice deosebite în vederea orientării spre cercetare, prin susţinerea sistemului de burse de performanţă.

Ø      Creşterea numărului doctoranzilor cu frecvenţă şi implicarea acestora în cercetări care să se finalizeze prin lucrări publicate în reviste de prestigiu (cotate ISI, SSCI, SCI).

 

Acreditarea internă a unităţilor de cercetare existente care să conducă la încadrarea unităţilor de cercetare existente într-una din categoriile: laboratoare sau grupuri de cercetare, centre de cercetare, institute de cercetare departamentale, institute de cercetare multidisciplinară sau interdisciplinară.

Dezvoltarea unor noi domenii de cercetare, prioritare in programele uniunii europene şi naţionale, cum ar fi: energie, materiale avansate, mediu, etc.

Inventarierea echipamentelor de cercetare existente, a fondului de documentare şi planificarea achiziţiilor necesare pentru dezvoltarea acestora. Utilizarea infrastructurii existente cu eficienţă maximă, în beneficiul tuturor cadrelor didactice şi studenţilor din universitate care desfăşoară activităţi de cercetare.

 

Dezvoltarea infrastructurii de cercetare-dezvoltare, pentru a asigura un nivel de dotare la nivel comparativ cu cel al instituţiilor similare din UE :

Ø      Dotarea cu echipamente şi aparatură performantă de cercetare;

Ø      Dezvoltarea infrastructurilor informaţionale şi de comunicaţii;

Ø      Dezvoltarea mijloacelor şi instrumentelor specializate de informare, documentare şi comunicare, inclusiv a reţelei de mare viteză specializate pentru cercetare;

Ø      Dezvoltarea platformelor de cercetare integrate, cu utilizatori din cercetare şi industrie, în cadrul unor programe şi proiecte comune, care să asigure compatibilitatea cu platforme europene similare (ex.: Surse regenerabile de energie, hidrogen şi pile de combustie, managementul apelor, tehnologii manufacturiere, nanoelectronică, nanomedicină, chimie durabilă, biotehnologii)

Ø      Creşterea capacităţii de difuzare şi absorbţie în economie a cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice, inclusiv a rezultatelor de cercetare şi a noilor tehnologii, prin facilitarea transferului direct de cunoştinţe şi tehnologii, ca şi a infrastructurii specializate pentru transfer tehnologic şi inovare

 

Creşterea numărului şi a nivelului de specializare şi îmbunătăţirea performanţelor profesionale ale personalului de cercetare, prin:

Ø      Adaptarea la noile cerinţe pentru formarea, dezvoltarea carierelor ştiinţifice, inclusiv prin specializări pe tot parcursul vieţii ale personalului din colectivele de cercetare de înaltă performanţă;

Ø      Întărirea capitalului uman angajat în CDI prin creşterea numărului doctoranzilor, a numărului de doctori în ştiinţe şi a cercetătorilor înalt calificaţi din cadrul universităţilor, institutelor, sau mediului de afaceri;

Ø      Încurajarea mobilităţii internaţionale a cercetătorilor pentru a permite acestora dobândirea calificărilor şi expertizei necesare. Mobilitatea cercetătorilor va fi încurajată şi la nivel naţional, între companii, centrele de cercetare şi mediul academic prin acordarea de stimulente întreprinderilor care apelează la serviciile acestora.

Ø      Creşterea numărului de cercetători implicaţi în programe postdoctorat şi în proiecte şi colaborări internaţionale pe termen lung;

Ø      Creşterea numărului de cercetători care se reintegrează în activităţi de cercetare în România;

 

Îmbunătăţirea structurii calitative a sistemului de cercetare-dezvoltare :

Ø      Evaluarea sistematică şi unitară a structurii instituţionale de cercetare – dezvoltare. Cadrul legislativ utilizat fiind OG nr.57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.324/2003. Evaluarea periodică este o necesitate impusă de evoluţia rapidă a acestui domeniu de activitate şi de efectele tot mai evidente ale globalizării cercetării ştiinţifice şi dezvoltării tehnologice. Prin procesul de evaluare periodică se urmăreşte o stimulare a competiţiei şi promovarea excelenţei în cercetare, care să ducă la creşterea vizibilităţii, credibilităţii, competitivităţii şi productivităţii unităţilor de cercetare, atât la nivel naţional, cât şi internaţional.

Ø      Dezvoltarea capacităţii ştiinţifice şi tehnice în domenii de înaltă tehnologie: dezvoltarea şi consolidarea polilor de excelenţă ştiinţifică şi tehnologică, prin concentrarea şi acumularea calitativă, în forma centrelor şi reţelelor de excelenţă, a potenţialului de cercetare din domenii şi colective de cercetare cu performanţe deosebite, a căror activitate atinge nivelul de excelenţă recunoscut conform normelor internaţionale;

Ø      Dezvoltarea reţelelor tehnologice integrate (centre şi departamente de profil, laboratoare de experimentare şi testare, centre pentru etalonare/ certificare/ audit tehnologic, centre de informare şi consiliere tehnologică) recunoscute şi active, care să asigure competenţa şi serviciile ştiinţifice şi tehnologice de referinţă, în domenii de înaltă tehnologie;

Ø      Promovarea integrării centrelor/reţelelor de cercetare specializate în domenii ştiinţifice şi tehnologice de vârf în parteneriate şi programe reprezentative pentru aria europeană de cercetare şi în platforme europene similare.

 

Strategia managerială

Ø      preocuparea pentru dezvoltarea echilibrată a specializărilor în cadrul institutului prin stimularea adaptării permanente a acestora la cerinţele pieţei;

Ø      preocuparea pentru optimizarea funcţionalităţii tuturor proceselor desfăşurate, cu accent pe CDI;

Ø      concretizarea unei viziuni de ansamblu asupra calităţii totale şi angajarea clară spre îmbunătăţirea calităţii proceselor;

Ø      creşterea calităţii şi eficienţei activităţii manageriale;

Ø      stabilirea şi prezentarea publică a obiectivelor strategice şi operaţionale;

Ø      utilizarea reţelei intranet pentru comunicarea informaţiilor de interes în vederea micşorării consumurilor de consumabile birotică;

Ø      stabilirea unor criterii unitare şi transparente, de apreciere a activităţii cercetătorilor;

Ø      stabilirea unei politici de atragere a tinerilor absolvenţi valoroşi către cariera ştiinţifică şi menţinerea lor într-un cadru organizat şi motivant;

Ø      stimularea gândirii şi acţiunii coerente în cadrul institutului;

 

ICSTM va menţine şi încuraja crearea unor poli de cercetare şi menţinerea lor pe termen lung între echipele proprii de cercetare şi alte instituţii de învăţământ, institute de cercetare, respectiv întreprinderi industriale. Institutul va avea în vedere identificarea unor noi resurse de finanţare la nivel local, regional, naţional şi internaţional.

Una din importantele surse de finanţare va fi atragerea de fonduri europene pe proiecte structurale, îndeosebi pe programele de dezvoltare infrastructură şi cercetare.

Crearea şi dezvoltarea printr-o finanţare de bază – alocările bugetare fiind acordate în urma evaluării unităţilor de cercetare – a unor echipe multidisciplinare de cercetători. Alocarea unui anumit procent din veniturile extrabugetare ale facultăţilor în vederea dezvoltării cercetării ştiinţifice.

 

Principalele instrumente de implementare a acestor măsuri sunt reprezentate de:

Ø      PNCDI / Programele Resurse umane, Capacităţi, Idei, Performanţa instituţională

Ø      PND/ Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice” (POS-CCE): Axa prioritară 2- Creşterea competitivităţii economice prin cercetare-dezvoltare şi inovare;

Ø      PND/ Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor umane (POS DRU) / Axa prioritară 1 - Sprijinirea carierelor ştiinţifice şi didactice

Ø      Sistemul de burse doctorale

Ø      participarea la iniţiative şi organisme CDI europene în domenii S/T specifice tehnologiilor de vârf (ITER, CERN, FAIR, ESA, etc)

7 Planul operaţional

Cercetarea se face pe trei niveluri: cercetare fundamentală, cercetare aplicativă şi cercetare educaţională. In ICSTM cercetarea este de tip fundamental şi aplicativ.

Strategia de cercetare pe perioada 2007-2013 cuprinde extinderea şi dezvoltarea de noi laboratoare de cercetare, în special in domeniile energie şi mediu. Aceste laboratoare vor fi amplasate într-o viitoare infrastructură de cercetare şi vor cuprinde activităţi:

 

DIRECTIA 1: ENERGIE SOLARĂ

Laboratoare avute în vedere:

1)      Celule şi module fotovoltaice

2)      Generatoare termoelectrice şi termo-solare

3)      Microturbine eoliene

4)      Conversia şi stocarea energiei produse

5)      Materiale emergente utilizate în conversia energiei

6)      Sisteme mecanice, mecatronice şi micro-roboţi

7)      Sisteme electrice şi electronice

8)      Proiectare, modelare şi simulare

9)      Încercări mecanice şi climatice

10)  Concepţie şi testare produse inovative

Activităţi de cercetare desfăşurate în această direcţie:

Ø     Celule fotovoltaice pe semiconductori anorganici (Si, GaAs, CIS, etc..)

Ø     Celule fotovoltaice pe materiale organice (plastic, copolimeri)

Ø     Celule flexibile

Ø     Celule solare cu nanoparticule

Ø     Fotosinteză artificială de mare eficienţă utilizând celule cu membrane alcaline

Ø     Celule termofotovoltaice cu doturi cuantice sau fire cuantice

Ø     Studiul celulelor solare, fotovoltaice şi dezvoltare module

Ø     Studiul panourilor termosolare

Ø     Studiul microturbinelor eoliene

Ø     Stocarea energiei produse in energie electrica (baterii cu electroliţi, baterii de condensatoare, pile de combustie)

Ø     Copolimeri pentru baterii pe Li cu electroliţi din gel

Ø     Nanotehnologii moleculare şi impactul asupra generării de energii şi asupra mediului

Ø     Materiale avansate emergente utilizate în producerea de energii regenerabile

Ø     Conversia energiei electrice furnizate de celulele şi modulele fotovoltaice in energie disponibila in reţea

Ø     Conversia de energie electrica eoliana in energie electrica

Ø     Sisteme mecanice de orientare a panourilor solare

Ø     Senzori si traductori

Ø     Sisteme electrice şi electronice pentru controlul energiilor regenerabile

Ø     Producerea de circuite electronice eficiente

Ø     Module pentru controlul încărcării, stocării şi eliberării energiilor

Ø     Tehnologii eficiente pentru fabricare şi asamblare module în sisteme care nu conţin substanţe nocive

Ø     Fiabilitatea şi randamentul celulelor solare

Ø     Proiectare, simulare şi modelare materiale, dispozitive şi module solare

DIRECŢIA 2: BIOCOMBUSTIBILI ŞI BIOTEHNOLOGII

Laboratoare avute în vedere:

1)      Biocombustibili

2)      Laborator integrat pentru testare energetică şi ecologică la distanţă

Activităţi de cercetare desfăşurate în această direcţie:

Ø     Cercetări asupra folosirii biomasei ca sursă de energie regenerabilă: celuloză, amidon, zaharuri şi culturi de alge

Ø     Tehnologii pentru producerea biocombustibililor

Ø     Bicombustibilii şi siguranţa agricolă

 

DIRECŢIA 3: DEZVOLTAREA DURABILĂ ŞI IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI

Laboratoare avute în vedere:

1)      Caracterizarea fizică, chimică şi structurală a materialelor

2)      Monitorizarea calităţii mediului

3)      Tehnologii neconvenţionale în protecţia mediului

Activităţi de cercetare desfăşurate în această direcţie:

Ø     Caracterizare fizică, chimică şi structurală a materialelor utilizate în energii regenerabile (semiconductori anorganici şi organici, copolimeri, doturi cuantice, fire cuantice, filme nanometrice şi micrometrice)

Ø     Zero emisii şi dezvoltare durabilă

Ø     Tehnologii curate utilizate în producerea de energii regenerabile

Ø     Impactul materialelor şi tehnologiilor folosite asupra mediului

Ø     Monitorizarea calităţii mediului

 

DIRECŢIA 4: PRODUSE DE DISTRIBUŢIE A ENERGIEI ELECTRICE

Laboratoare avute în vedere:

1)      Sisteme de energii regenerabile

2)      Eficienţă şi siguranţă energetică

3)      Tehnologii software şi multimedia

4)      Managementul şi analiza economico-financiară a sistemelor energetice

5)      Platforme experimentale pentru sisteme de energii regenerabile

Activităţi de cercetare desfăşurate în această direcţie:

Ø     Case integrate cu energii regenerabile

Ø     Construcţii civile şi industriale de tip „zero energie”

Ø     Dezvoltare în arhitectura “home design” şi comunicaţii

Ø     Eficienţă şi siguranţă energetică în aplicaţiile civile şi industriale cu generatoare de energii regenerabile

Ø     Sisteme de tip Building Management System BMS

Ø     Managementul cererii şi distribuţiei de energie

Ø     Tehnologii software pentru comunicare şi monitorizare

Ø     Platforme experimentale cu generatoare de energii regenerabile:

-          Fotovoltaică (siliciu monocristalin, siliciu amorf, CIS, etc..)

-          Termo-solară

-          Eoliană